Eu ... Tacere
Invat sa fiu tacere
si o soapta care bate ,
in veacurile strabune
ale noptii dalbe.
Inchid ochii si ii spun
gindului sa zboare,
iar lacrimilor sa curga.
Apoi invat sa tac
deja cu picaturile pe buze.
Cu sufletul invat
sa fiu tacere, si ascult cum
neaua imi bate la geamul
intristat de soapte.
Privesc spre cer....
dar Domnul tace....
Plinge odata cu mine sarutind
Pamintul cu lacrimile albe.
Vad o umbra nimic mai mult
o umbra care tace ,iar
zapada danseaza incet sub
cerul sufletului meu.
Si luna s-a ascuns ,
doar un nour vegheaza
tacerea gindului meu pelagic.
Autor : Dragan Violeta