luni, 30 ianuarie 2012

                     



                    ***
                        La taina ochilor străbuni 
                              în șoapta care bate 
                   opreștete azi din lungul drum,
                     și ascultă inima cum îți  arde. 
    
                         Apleacă gândul spre infinit,
                         în visul cel  de taină
                           Iubește ce n-ai mai fi iubit 
                        În ceasul cel de noapte. 
   
                                  Autor : Dragan Violeta 

miercuri, 25 ianuarie 2012


       
Eu ... Tacere

           Invat  sa fiu tacere 
                        si o  soapta care bate ,
                 in veacurile strabune
                     ale noptii dalbe.

              Inchid ochii si ii spun 
                 gindului sa zboare, 
                      iar lacrimilor  sa curga. 
                   Apoi invat sa tac 
                                                                      deja cu picaturile pe buze.

                      Cu sufletul invat 
            sa fiu tacere, si ascult cum
                 neaua imi bate la geamul 
                   intristat de soapte.

              Privesc spre cer....
                      dar Domnul tace....
              Plinge odata cu mine sarutind
              Pamintul cu  lacrimile albe.

                   Vad  o umbra nimic mai mult
                        o umbra care tace ,iar 
               zapada danseaza incet  sub 
               cerul sufletului meu. 

                   Si luna  s-a ascuns , 
                  doar un nour  vegheaza
            tacerea gindului meu  pelagic. 


                                                                          Autor : Dragan Violeta 

 
 

duminică, 22 ianuarie 2012

 


Acopera-ma... Toamna

Acopera-ma ,toamna, cu stropi din ploaia rece 
si da o ploaie peste mine cu frunza care trece!
in fulger si uragane tu vina de ma imbraca,
sa pot invinge dorul ce sufletul imi seaca.

Acopera-ma, toamna, cu ramurile tale
si curma-mi suferinta din lacrimile de jale
caci dorul , bata-l vina il port neincetat 
si-i simt in suflet focul ce scintie înferbîntat.

Acopera-ma, toamna, cu valurile marii
si lacrimi de iubire sa-mi curga in toiul serii.
In ele voi sa-mi aflu linestea eterna, 
in dragostea pierduta sa-mi fie pat si perna.

Acopera-ma , toamna,cu vinturi si furtuni
si intr-un virtej de valuri in mare sa le aduni, 
talazuri de iubire cu al ei sublim fior, 
Din ea sa-mi faci sicriul din dragoste si dor.

Acopera-ma , toamna cu frunza ta de doliu
si fa din mine o taina de ambitie si orgoliu.
Acopera-ma, toamna cu frunza ta de dor
La margine de codru voi sa ma lasi sa mor.

Autor: Dragan Violeta (septembrie 2011)



joi, 19 ianuarie 2012

 Perlele profesorilor:

     1.Ti sa  suit scfroafa in copac.? 
  2. Ei ce sati spun , esti genial .                       

3. Asculta, ce te tragi de paru cela. 

             4.  ey dap cum?

5. Je m'en fische pe treaba asta!


 6.  Nu fiti mirese proaste din fata lui Stefan cel Mare.!

7. Eu sunt liberala, dar  daca as  fi presedinte as impusca toti lenisii. 


            8. Sa lua-ti seama  ca paltonul meu costa 400 euro , si daca ceva o sa bashliti voi.


9.o sa sari tot cu  telefonul cela. ( Olea Simon)


              10. Nu este obligatoriu sa luati bilete, dar cine nu  merge la teatru ii scad nota.


11. Radu  ..) nu sta cu gisca in iarba...xD)

12. Nu te baga in chimie, ca o sa te viri in eprubeta.

13. Paun e ca o musama xD).

14. Am ramas trasnita.

luni, 16 ianuarie 2012

   



  ''  Mitul Lacrimei ''

    Si a fost  sa plinga valea , 
si a fost sa plinga cringul 
Ah , da! o lacrima maiastra
din dragoste nascuta. 

Caci demult, cindva ,odata 
a fost  prescris din ceruri  
          sa se intilneasca ,
o prea frumoasa  zina cu
               un crai din rasarit, 
si intre ei sa se infiripe o 
           iubire paminteasca.
  
Pe zi ce se-ntindea iubirea lor 
                        tot mai mult crestea.
 Minute, ore in sir  povesti isi istoriseau, 
Iar cind au dat la logodit
parintii lor nu i-au voit.

Atunci speranta lor s-a stins 
Visele s-au pogorit, 
iar tinarul crai de dorul 
               iubitei sale a murit. 

Pastrind a sa  juraminte 
in darul a celei iubitei , 
la imormintarea sa de vecie 
s-a transformat o lacrima 
    in ochiul prea sortitei. 
  
Si de atunci mii de ani si secole strabune
    cind lumea plinge si suspina  , 
      In adincul irosirei blinde 
     Vin in calea aducirile aminte 
 sunt acele clipe placute
                ale iubirei patimase
dintre un crai si o prea frumoasa 
 de la miaza noapte. 

Iar, lacrima a ramas  a fi 
 simbolul  inimii pustii
care plinge si suspina  .
Cind interiorul uman se inferbinta. 

Si toate  aducirele aminte 
 sunt legate de frumosul mit 
al lacrimei ferbinte.
Ce se va prelinge multe secole

inainte in ochii celor  ce iubesc, 
care stiu cu siguranta ce-si doresc 
si care sunt sensibile cite odata
 si ii mai dau  friu liber lacrimei
                                  sa cada. 
   

Autor: Dragan Violeta 







 

                               

joi, 12 ianuarie 2012

                      
    Noi , acei oameni ce avem  o inima si un gind....

Sunt oameni pe care zorii ii prind visind cu ochi larg deschisi. Sunt oameni ce zugravesc cu pensula mintii imagini inedite sau uneori banale ,dar carora apoi  le dau viata . Noi ne numaram printre aceste fiinte ai culturii si creatii romanesti , deoarece a  avea culturae ste fara doar si poate , ochiul care soarbe profunzimea ideii adaptind-o in timp si spatiu. Iar reflexia  gindirii separa farima de ostelitate si  puzderie de imagini , ce deruleaza  in mintea  fiecarui scriitor din noi,caruia ne sunt specifice ideile fauratoare ale patriotismului  si valorilor nationale romanesti, si care  putin dintre noi credem ca ar fi ''poetic''. Apreciem valorile deosebite ale omului de creatie , artistului ce imortalizeaza idei in citeva cuvinte insirate  in citeva ginduri, dar care ne suprapune toata firea noastra omeneasca  , si care ne determina sa intelegem adesea  ca poetii  vor sa ne spuna ultimul vers dintr-un poem  al vietii  sale  ca sa ne dam seama ,ca mintea si imaginatia ne vor deschide ochiul din imaginea vie a unor cuvinte. 

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Idealul meu spiritual 


 Idealul meu spiritual  ar fi nimic altceva decit insumi eu , care reprezint un punct minuscul  in aceasta lume , ca o stea stralucitoare  printre alte milioane de stele. Dar , totusi fiecare din noi  isi are rostul sau  pe acest pamint, pe cit de mic pe atit de semnificativ. 
Am si eu  o poveste asemanatoare  cu acea a intregii lumi,  iar cind suflarea mea va lipsi  din aceasta viata, voi mai fi o stea acolo   in indepartatul si gigantul  univers,  care va  straluci  doar pentru mine ,  in mintea mea pierduta printre mii de alte stele.  Eu sunt o fiinta, un om cu sentimente . Un om ce incearca  sa-si croiasca propriul drum in viata , o simpla fiinta  care incearca  sa-i dea vietii rost . Nu sunt nimic altceva   decit un suflet  ratacit printre milioane de alte suflete , caruia ii place  viata , iar pentru aceasta bucurie  si fericire deplina este nevoie  sa ne cunoastem , sa ne intelegem, sa ne respectam si sa ne ajutam aproapele , pentru a putea trai impreuna si a lumina in aceasta viata trecatoare. Mereu am invatat sa-mi creez un ideal propriu , sa ma pot deosebi de ceilalti si sa meditez  asupra destinului  si amorului propriu. Am incercat si continui cu acelasi gind  de a fi o fiinta vesela si optimista , pentru a putea  urca  treptele spre un viitor mai prosper. Defapt cu totii incercam de mici  sa invatam  ce este insusi destinul , bucuria , tristetia intr-un cuvint viata. Percepem multe lucruri  din propriile noastre  greseli , care demulte ori dorim  sa le evitam . Dar, totusi este bine sa nu uitam de existenta noastra , sa incercam sa fim mai buni unii cu altii, pentru ca  in fata mortii vom fi diferitzi dar egali, si pentru ca fiecare sa poata fi mindru atunci cind va rosti acest cuvint atit de pretios pentru noi EU.
 
Eu si Tu 

Cine sunt eu ? o inima de aur , 
o culoare aprinsa ne-ncetat, 
de care tu iubite ai uitat . 
Eu sunt un inger  ce coboara , 
Pe aripi verzi de primavara, 
o stea ce merge  catre cer , 
caci spre iubirea ta  mai sper.
Cine esti tu ?  Un zeu , 
Al iubirii pe care-l port mereu , 
un inger ce viseaza lumea , 
 ca este buna intotdeauna , 
o pasare maiastra -n zbor, 
ce poarta fericirea tuturor. 
Ce suntem noi?  O bolta plina ,
De stele , soare si lumina 
o stea sub care totul tace, 
Cind doi iubiti  vor sa se impace.

 Autor : Dragan Violeta  (  mai 2010 )

***

De- ati sti ce e  ''Durerea'' 
 N-ati mai cugeta cu intrebari 
si m-ati intelege  ce simte inima-mi in soapta . 
Dimineata plinge , da ..... plinge de cu zori 
 De ce ?
  Ma intrebati voi oare , dar priviti la voi , la cei din jur  si 
sufletul vostru va va da  raspunsul meu . 
 Pling cind merg spre scoala  cind vad copii flaminzi, 
Pling la banca-mi  de lemn , si voi ma intrebati din nou 
De ce oare ?
Oare nu vedeti in jur , o lume de necaz 
ce ride de durere in hohote de suspine , 
Asta ne e viata plina de necaz?
raspundeti-mi voi  , cei lucizi de intelepciune?

Nepasatori ne sint anii , trecuti cu repeziciune 
dar mai de neinteles sint pasii calauzitori 
spre tine ........Lume ....

Treziti-va din somnul , veacului amarit 
puneti-va pe treaba  ... 
Rugati-va la Domnul , acolo va e smerenia 
Acolo va e casa  ce va asteapta intr-un sfirsit . 
Misiunea noastra e sa credem si iubim , 
sa invatam si daruim . 
ca apoi , intre clipele visaririi totusi sa murim . 

 Autor : Dragan Violeta  

vineri, 6 ianuarie 2012

Ploua...

    Ploua pe strada mea 
colorind niste imagini straine 
ecourile tac , doar zgomutul ploie se mai aude ....tic...tac...
si , ploua din nou colorind strazile toate in gri 
Caci ploaia transforma doar  strada mea intr-un pustiu . 
Nici pasari nu vad, 
si nici oamenii grabinduse zglobiu 
Caci ploua si totul e atit de timid. 

                Autor: Dragan Violeta

joi, 5 ianuarie 2012


De ce oare pling?
pling ca te-am intilnit pe tine 
de ce oare suspin ?
ca nu te-am intilnit mai inainte.
ce de ce oare sufar?
ca mie frica sa nu te pierd.
de ce oare nu dorm ?
ca sper ca o sa fii mereu sincer.
De ce zimbesc ?
pentru ca te am  linga mine.

                        Autor : Dragan Violeta

miercuri, 4 ianuarie 2012



    Stiti la musulmani e un obicei ,
       ca barbatul sa aiba patru femei .
 De-o vreme la noi lumea sa civilizat
     si femeia are cite doi barbatii.
                                    



                     ***
                   Esti o fiinta  atit de fina  in dulce firea ta de om
                    si sper sa fii asa mereu ......
                  dulce , gingas  ..  Un Orfeu!

                    Sa ajungi pe o treapta sus
                          si mereu sa calci pe urmele iubirii
                     si pe fiecare treapta sa-ti infloreasca trandafirii.

              Iar cind vei ajuge sus si vei
                             arunca priviri inapoi
                sa nu vezi decit anii fericiti
                             incalziti  de armonie.
                 
                                       Autor: Dragan Violeta
             
             

                      

marți, 3 ianuarie 2012

                                 Pentru tine ''Mama''

       Departe esti de mine  .. ca un inger pazitor
          Tu ! imi alini atitea rani ce dor 
        Mereu te simt , si mai mult , te ador 
        Tu mi-ai  dat aripi, mai invatat sa zbor
           Mereu te simt , m-ai ajutat sa sper , 
         Sa inving cu barbatie , strasnicul mister.


Oriunde sunt , oriunde ma  voi duce , 
Am sa pastrez, in sinu-mi a ta cruce 
Ce-i un semnal mereu spre biruinta
Fii linistita mama respect a ta credinta.

Azi ti-aduc in dar toate florile din lume , 
Toate cintecele toate, ce se cinta pe pamint 
sa-ti incununez cu ele neasemuitul nume , 
Nume plin de duiosie, dintre toate cel mai  sfint    . 


 Gindul cel trimit spre tine  vreau ca sufletul sa-ti umple 
De o imensa bucurie, de un dor nemarginit 
Si sa-ti apar puritatea  visurilor tale blinde
Caci toata dragostea din mine , Mama astazi ti-o trimit. 

Sa ma ierti maicuto draga  daca  ti-am gresit vreodata 
Daca, poate fara voie cu ceva te-am suparat, 
sa am liniste in suflet si-o minte impacata 
Vreau sa aud  din gura-ti sfinta ca, maicuto mai iertat.   

 Azi cind mugurii pe ramuri gata stau ca sa infloreasca, 
Cind mai pline-s de lumina toate astrele ceresti 
Iti doresc sa porti in suflet o eterna primavara 
Si din zi in zi , tu mama tot mai mult sa intineresti.

Autor: Dragan Violeta
                     

              
 
De te-am iubit...
   Eu te-am iubit , 
                si nu inteleg de ce te mai iubesc 
           De ce apari in gindul meu ?
           Si te visez mereu?



           Eu vreau sa stiu , si nu-mai stiu 
              si inima -mi se zbate 
          si nu inteleg ce vreau sa zic 
           Aevea vorbelor desarte.


               Tu ca un vis ai fost 
             si ai perit in zare, 
            si mei lasat in amintire 
           imaginile tale . 


                              Autor: Dragan Violeta    
              Timpul  care trece in urma mea........... 
  Trecerea timpului este intim legat de sentimentul propriei noastre existente , simtind in adierea anilor  cum ne schimbam  de la o zi la alta, si observam ca tot ce ne inconjoara se naste, se transforma si intr-un final piere. 
Intradevar trecerea timpului este devoratorul oricarui lucru care inainteaza inexorabil, trecind prin scanerul secundelor, minutelor, orelor, zilelor, lunilor si a anilor macinind astfel  realitatile frumoase si cele urite, apoi face sa curga lacrimi  si le sterge, gazduieste crime  si lumineaza gesturi nobile  si glorioase. Daca  este  adevarat  ca timpul obiectiv  nu priveste  in fata pe nimeni si consuma totul , atunci putem intelege  scurgerea timpului insotit de dor  si suferinta  in  marele poezii sufletesti  ce se ascund in umbra  gindurilor a fiecaruia dintre noi. 
                                   
                                             ***
       
                Pe patul rece stau  si gindul mi -e spre tine
                       un dor nebun in suflet   de tine ma cuprinde
           Privesc in jur si tac.............
                                 lacrimile se invaluie siroaie


                       Un glas dulce aevea ma cuprinde
               un  dor nebun  inima-mi strapunge
                 incet privesc spre vechiul geam
               iar , ochii mi se indreapta spre luna


                si strig......De ce?.................
              Dar un ecou se tot rasuna..

                                                     Autor: Dragan Violeta
           

luni, 2 ianuarie 2012

un exercitiu benefic pentru fiecare.

            ***
Sfirsitul a venit fara de veste
esti fericit?
am inteles-o mai demult, voi trage o dunga peste 
Nadejdea inutila a acestei luni.

 Nici un cuvint numi spune, 
cunosc insemnatatea lui deplin
stiu , voi barbatii aveti in viata alta lege 
eu in fata normei nu ma inchin.

A fost ,desigur  numai o greseala 
putea sa fie mult  , nimic nu a fost
In vesnicia mea de  plictiseala 
Tot nu-mi inchiupui  ca aveai vre-un rost.

Si totusi......... citeva atingeri 
au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli
Vedeam vazduhul fluturind de ingeri.
Lumina-n noaptea mea de indoieli .

                        Autor: Dragan Violeta

         
                                                   Clipe
                                                  Minute trec in pripa   si ore neinsirate 
 o inima ce plinge in tihna tot se zbate 
Lacrimi, chin si dor cu stropi din ploaia rece 
Imi macina azi gindul si sufletul in tainica durere. 

Zboara timpul , zbor si eu cu el ..
                 O ! Tu Doamne  .....
Asculta-mi rugamintea si duma acolo unde visele devin mister 
Alunga-mi suferinta, ingroapa-mi si durerea  
Fa-ma Doamne  inger sa pot mereu sa zbor...

Sa sper spre fericire , spre viata si iubire 
Sa pot sa pling in taina si nimeni sa nu stie 
caci iata Doamne, stau Tie de ma pling 
Indurate de mine si duma pe aripele vesnice de vint. 

                                      Autor: Dragan Violeta 

                                                                   

Tu erai.......

 Te intilnisem din intimplare
spre   jalnica nefericirea mea 
si daca nu te intilneam oare? 
astazi ce se intimmpla?

Esti gindul cel pastrez in vis
pentru a nu-l  trezi din soapta
 Esti  darul mai presus 
Supus durerilor toate.

De ti-am placut cu adevarat 
pastreaza-mi amintirea
Si te rog sa nu ma uiti
Din toata , toata omenirea

Poate ca deveniam  un tot intreg
in apropiatul viitor
Dar am uita ca  totul viu
totusi moare intr-un ecou.

         Autor: Dragan Violeta 

              
 
 

 Doamne!

 O, Dumnezeu, al tuturor Parinte
 Inaltator al lumii Creator
Asculta-n cer pioasa-mi rugaminte
sa fii al tarii mele protector.

 Tu ce infrinezi a marilor turbare,
si aprinzi in soare dulcele foc,
nu ma lasa pe mine in amarnica uitare
si privegheaza lungul meu noroc.

Sufletul meu in tine se increde ,
ca-n lumea intreaga singur, numai Tu esti.
si ochiul meu nu te vede
dar Tu , in toate stralucesti.

O , deacum intende-ti a Ta mina
ca un parinte indurator
spre tara mea , spre patria Romana
spre intreg neamul , neamul calator.

             Autor: Dragan Violeta 


     
Istoria neamului  

Din cer coboara rodul 
strivit de chin si dor 
 si i-si apasa gindul 
pe dulcele popor.

E greu destinul nostru. 
Slabitulei Roman
Dar nu-ti pierde orgoliul 
si fii tu ca un sfint.

Cu inima prea blinda 
si ochii obositi de timp, 
Ramii dea pururi cu slava 
Tu, Romanulei iubit.  
           
             Autor: Dragan Violeta 
 
                               
  

Versuri din suflet 

Vei intelege mai tirziu  
sau poate niciodata ,
vei regreta asta o stiu
Acum sau viata toata.

Ca o petala sau rubina 
Am fost in apa vie ,
Si ai luat din mine 
Un fir dulce de iubire .

Vei invata  poate cindva 
Sa pretuiesti frumosul ,
Poate ca vei si regreta 
dar ... poate  ma vei da uitarii.

Am inteles acum , dar poate e tirziu deja 
stiu ca iubesti pe altcineva 
iar eu , am aparut in viata ta 
ca un pui in floarea trista .

Voi pleca fara sa observi 
te voi lasa cu bine 
Ramii in brate calzi si dulci ale iubirii tale fine 

Voi plinge azi , voi plinge mine 
dar intr-o zi vei regreta 

Dindute   deja uitari...... 

              Autor: Dragan Violeta 


  


 Am inteles  ca nimic nu e vesnic! Nici chiar cuvintul , necatind la umbra launtrica a sufletului nostru care zi de zi  a minunelor duhovnicesti ne macina gindul si toata ratiunea de care dam dovada in ipostaza de  fiinte pamintesti , sau oameni ce suntem trecatori printre deceniile oferite de timpul prea scump al turor placerilor.
Odata cu trecerea anilor, la intersectia intimplarilor realizam mereu aceeasi concluzie '' Nimic nu este vesnic , si totul se naste  ca intr-un final sa moara'', omenirea nu reprezinta altceva decit   un corp care este supus luptei continui pentru supravietuire , si   sufletul ce nutreste arta cunoasterii spirituale si prin care omul incearca sa idealizeze frumosul si uritul, totodata  insuflindui aspiratie la o viatza mai buna  in sinul credintei.
Iubirea nu este alt ceva decat un sentiment nutrit de fiecare dintre noi intr-un timp sau altul………,iar a iubi este forta magnifica a universului de a darui vietii frumosul. Radiem atunci cand suntem impliniti si lacrimam doar cand simtim ca pierdem tot ce ne-a fost drag sufletului, gandului si mintii.

Nimic nu este construit din geneza sa dintr-o intimplare, tot ce ne prevede viitorul este dictat de forta suprema a destinului pe care il reculegem clipa de clipa a vietii , si de care ne improspatam in fiece dimineata. Cum spunea si un mare autor roman Marin Preda ” Daca dragoste nu e , nimic nu e” pai atunci ajungem la concluzia ca totul din univers este construit pe baza dulcei iubirii , si moare pe muchia desertaciunii si orgoliului pe care noi oamenii il dobandim in calea anilor traiti cu sau fara iubire.