sâmbătă, 31 martie 2012



   ***
Iubirea e un straniu vis
ce-neaca si dorinta, 
Iubeste si vei fi iubit 
cu toata staruinta.

Ca o petala sau rubina
ori ca un crin in apa vie, 
As vrea sa fie al tau destin
Sa fac parte din tine.

Sa-ti sufle vintul rece
A mele asteptari
Asa cum apa trece
si spala micile carari.

In clipe minunate
sa apari si tu in fata mea,
sa ma sustii in toate
chiar si in clipa grea.

Chiar de te iubesc 
nu o sa-ti spun
Fiindca stii ce imi doresc
sa-ncalec un drum bun.

Asta sper sa o faci si tu,
Iubire fira mea cea dulce,
Si nici de cum sa nu spui nu,
Caci stii , toate spre tine ma vor duce.

Autor :Dragan Violeta
 
 ''Indiferenta''
 Indiferenta ta ma doare,
durerea mea o vei simti cindva.

Acum te las in a ta lege,
fii fericit cu iubirea ta.

Mai mintit si inima-mi plinge,
Ai omorit tot ce-a mai fost viu.

Acum doar mi-a ramas a plinge,
Dar la siguranta vei suferi si tu.

Autor: Dragan Violeta

miercuri, 21 martie 2012

                                                                              
                                                                    ***
                                                       Mereu ma uit cu dor la tine
                                                       Si nu-mi inchipui sa te pierd
                                                       Ca tot as face pentru tine
                                                       Nu-mai sa stiu ca ma iubesti
                                                      Te voi iubi si eu pe tine
                                                      Ca tu sa nu-ma parasesti
                                                      De la tine vreu doar una
                                                      O viata sa mi-o daruiesti
                                                    Iubire care-a fost odata
                                                A  trecut  ca printer nori
                                               Si mia ramas in mintea mea
                                            Doar    ochii    tai fermecatori.....                        

           Autor:    Dragan  VIOLETA                                                                                                                                 


                                                     ***
!!!..Iubeste BAIATU care iti spune ca esti ''frumosasa'' si nu ''sexy''.... Iubeste baiatul care te suna inapoi, atunci cand tu i-ai inchis telefonul in nas..... Care sta treaz doar ca sa te priveasca dormind..... Care te saruta pe frunte...... Care vrea sa te arate lumii chiar dak nu esti aranjatA..... Caruia ii este indiferent dak pe parcursul anilor te-ai ingrasat sau ai slabit...... Care in prezenta prietenilor te ia de mana..... Care iti spune mereu ce insemni pentru el si cat de norocos e sa te aiba..... Iubeste-l pe el, deoarece el te iubeste.....si probabil k.....te va iubi mereu......
       
                         
                        ***                                    
Sa nu ma intrebi iubitul meu,
In lipsa ta daca mi-e greu,
Sa nu ma-ntrebi daca iubesc,
Sa nu ma-ntrebi daca traiesc,
Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor,
Sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor,
Sa nu ma-ntrebi daca mai pling,
sa nu ma-ntrebi ce am in gand,
Sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea,
Si suferinta si tristetea;
Sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea,
Nici daca am cunoscut iubirea
Sa nu ma-ntrebi daca zambesc,
In jur de pot sa mai privesc,
Sa nu ma-ntrebi daca ma doare,
Nici daca vad pe cer ca-i soare,
Fara sa-ntrebi am sa-ti raspund,

Frumosul meu cu suflet bland,
La orce-ai vrut sau vrei sa sti,
Raspunsuri , inger vei primi,
In lipsa ta mi-e greu iubire,
Iubesc,traiesc an amintire,
De chipul tau ami este dor,
Eu fara tine vreau sa....mor.

In noapte lacrima-mi ascund,
De dragul tau iubire pling,
Cu tine-n gand adorm cu greu,
In vis apari mereu mereu.

Cei frumusetea?chipul tau,
Cei suferinta?dorul meu,
Cei tristetea?viata mea,
De-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa,
Ca am putut sa te cunosc,
Sa te ating suflet frumos,
Si am putut sa-ti simt iubirea,
Si am aflat ce-i fericirea.

Daca zimbesc o fac prin lacrimi,
Daca privesc nu-s ochii mei,
Ca nu mai am lumina inger,
De cand te-ai departat de ei,
Nu stiu,nu vad daca e soare
Nimic acum nu are rost,
Secunda fara tine doare,
A fost frumos,frumos...... si este  ca o tainika ardoare!

Viata si Iubire

Fiecare dintre noi a trebuit sa treaca prin viata
 Poate fericiti sau nefericiti
 Tanjind dupa un adevar pe care nu l'am vazut niciodata
 Iubirea este dincolo de acest vis
 Sunt aseamenea rasaritului de soare peste o lume impietrita
 Putem sti putin despre aceasta calatorie
 Cu exceptia "miracolelor" care pot interveni
 Nu exista alta cale de a da decat prin iubire
 Libertatea noastra de a ne darui altuia
 Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de luna..
 Caldura pamantului si lacrimile norilor..
 E o adiere de vant cu nuanta, un raset de frunze..
 Un cantec care rasuna.. un drum anume.. care te poarta in visele cele mai profunde.
 Fiecare gand al meu catre tine.. se va lasa usor din mine..
 Va pleca in zari si va lasa in urma un soare ce-o s-apuna..
 Si poate tu ma vei uita caci visul trecator a fost..,
 Dar tot ce-am spus e-adevarat..
 Dragostea este o iluzie optica ce duce la orbire,
 O multitudine de calitati si chiar defecte inbalsamate intr-un trup cu umbre si oglindiri irezistibile.
 Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC...
 Ma uit la tine si atunci sentimentele mele incep sa straluceasca
 De la tine am invatat de departe mai mult decat simple cuvine
 Tu esti cartea care intr'o zi va fi a mea
 Cu gandul mi te-aduc mereu mai aproape
 Si gandul asta-mi poarta pasii pe drum
 Am sa iti spun si acum cat imi esti de drag si ca nimeni niciodata ca tine nu poate fi
 E aiurea stiu pt ca totul ne desparte: distanta, viata, oamenii, neaincrederea poate si "destinul"
 Dar daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari,
 Pentru ca sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea, sunt apusul si rasaritul..
 Sunt totul si, totusi,sunt nimic..
 Ai ascultat vreodata ploaia?
 Ai privit-o cum saruta pamantul, iar acesta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte?
 Ai vrut vreodata sa plangi, dar speriat ti-ai retras lacrimile inauntrul tau?
 Iti trimit lacrimile mele pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi;
 Iti trimit sufletul meu pentru a-i da viata prin tine..
 Poate viata mea a fost cruda cu mine, tu sa fii atat de departe si eu..sa te caut in disperare..
 Vreau sa te vad, sa te sarut, sa fiu numai si numai a ta, nu pentru o clipa, ci pentru eternitate..
 Noaptea trece, o muzica suava imi alina singuratatea..
 Ce pot face? Nimic decat sa astept clipa vederii noastre, clipa in care voi fi fericita...
 Am nevoie de iubire, am nevoie de o iubire sincera si reala..
 M-am saturat de minciuni si inselatorii..
 Vreau sa traiesc alaturi de tine clipe "magice"
 Clipe de vis, clipe in doi, pe care nu cred ca as putea sa le descriu in cuvinte..
 Stiu oamenii in viata vin si pleaca
 Viata pleaca si ea ..dar no las sa treaca...

Iubirea

Iubirea este una din cele mai vechi teme ale literaturii lumii ea fiind generată de sentimentul specific omenesc  care diferă de la om la om în funcţie de vârstă, sex, credinţă, epoca istorică sau apartenenţă culturală.
De la iubirea de aproape la iubirea de sine, de la iubirea imposibilă la cea domestică, de la emoţia adolescentina până la sentimentul profund al maturităţii  iubirea a făcut să vibreze lira marilor scriitori. Tema iubirii a fost întâlnită încă de la primele scrieri „Cântarea cântărilor” sau „Epopeea lui Ghilgameş” iubirea este tema obsedantă literaturii. Scriitorii au cântat iubirea arătând suferinţa şi fericirea implicată de aceasta şi au încercat să găsească un sens vieţii şi chiar morţii prin iubire, de aceea ea reprezintă mai mult decât un sentiment. Este de fapt un mod de existenţă, o şansă dată omului de a se ridica de la rangul de muritor.
Permanenţa acestui sentiment pare a fi explicată de mitologie prin simbolul ANDROGINULUI care ilustrează eterna căutare a iubirii, a sufletului pereche ce caracterizează fiecare fiinţă umană. În mitologia greacă androginul era o fiinţa fabuloasă, jumătate bărbat jumătate femeie.
Iubirea este abordată în literatură din diverse unghiuri, de-a lungul vremii existând diferite idei referitoare la iubire. Principalele trei ipostaze ale iubirii, atât în literatura română cât şi în cea universală sunt: iubirea ca iniţiere, iubirea ca pasiune şi iubirea tragică.
În mentalitatea arhaică iubirea este considerată o mare forţă şi primul impact cu aceasta s-ar datora unei fiinţe supranaturale şi reprezintă un proces de iniţiere configurat într-un singur mit: mitul erotic al zburătorului. Mit fundamental al poporului roman, mitul este după cum afirma George Călinescu: „personificarea invaziei instinctului puberal”. În concepţia criticilor, folcloriştilor, etnologilor, zburătorul este un spirit rău, privit ca un zmeu sau demon, o nălucă, care intră noaptea pe horn având înfăţişare de balaur sau de şarpe. Zburătorul apare în visul fetelor ca un tânăr frumos chinuindu-le somnul. Dintre toţi cei care s-au ocupat cu studierea acestui mit doar Mihai Eminescu a fost singurul care a prelucrat acest mit care apare în opera sa Călin(file din poveste). Ion Heliade Rădulescu a dedicat o întreagă poezie acestui mit numită „Zburătorul”, considerată cea mai izbutită creaţie a acestuia.
Iubirea ca pasiune este una din cele mai impozante ipostaze ale iubirii în literatură. Ea se caracterizează prin atracţie reciprocă puternică, existenţa unor obstacole în întâlnirea sentimentului de iubire, prin încălcarea unor reguli ale comunităţii în care trăiesc cei doi.  În cazul ei cei doi îndrăgostiţi trăiesc o stare de exaltare(entuziasm) permanentă care duce la un dezechilibru sufletesc. Deseori ei sunt despărţiţi de împrejurări ţi această depărtare se impune pentru a verifica sentimentele şi în acelaşi timp pentru a-i păstra intensitatea. Iubirea-pasiune este însoţită  întotdeauna de suferinţă, de o anumită doză de nebunie şi de o tentaţie a morţii.
În mitologia greacă pe lângă zeul iubirii ,Eros, există şi un zeu al morţii, Thanatos iar psihologia modernă consideră că instinctul erotic şi cel al morţii sunt două instincte dominante ale psihicului uman. Eros este divinitatea primordială a mitologiei greceşti. El este zeul cel mai vechi care le dăruieşte îndrăgostiţilor asemenea spirit de sacrificiu încât acceptă să moară pentru alţii. Eros realizează armonia universului prin atracţia contrariilor care nu apare numai între oameni şi animale ci şi între aştri, între sunete şi între părţile corpului. Iubirea devine astfel cosmică, principiul ordonator al lumii. Thanatos este zeul morţii în mitologia greacă căruia îi corespunde divinitatea feminină romană Mors. El era fiul zeiţei Nyx şi fratele lui Hypnos, zeul somnului. Hesiod îl numeşte în „Teogonia” zeul teribil care are „inimă de fier, suflet de aramă, nepăsător în pieptul său” şi care se află în duşmănie chiar cu zeii nemuritori.
În mitologia greacă şi cea egipteană au fost scrise foarte multe mituri în care se găseşte tema iubirii. Personajele acestor mituri nu sunt fiinţe umane ci sunt zei sau eroi ai civilizaţiei şi din acest motiv gesturile lor constituie mistere. În mitologia egipteană cel mai celebru cuplu de îndrăgostiţi este Isis – Osiris. Isis zeiţa căsătoriei  simbolul armoniei matrimoniale şi fidelităţii casnice a femeii faţă de soţul ei chiar şi după moartea lui posedă arta magiei, a tămăduirii şi chiar a învierii din morţi. Ea este cea care îi iniţiază pe oameni în arta medicinii.
În mitologia greacă un cuplu de îndrăgostiţi era Pyramus şi Thisbe. Cei doi tineri se iubeau dar părinţii lor se opuneau acestei iubiri. La una din întâlniri Thisbe vede o leoaică plină de sânge. aceasta se sperie şi o ia la fugă dar îi cade vălul iarv lupoaica unge vălul cu sânge. Pyramus când vede crede că iubita sa a murit şi se sinucide, iar Thisbe văzându-şi iubitul mort se sinucide si ea.
Un important scriitor al literaturii care a adoptat iubirea în operele sale a fost Ioan Slavici. El a zugrăvit în romanul său „Mara” povestea tulburătoare a unei iubiri care se înfiripează instantaneu şi are puterea unei fatalităţi. Această iubire, protagoniştii ei fiind Naţl şi Persida, are caracteristicile clare a unei iubiri-pasiuni, Slavici urmărind de-a lungul romanului evoluţia sentimentelor celor doi, descriindu-le pe acestea în amănunt şi reuşind astfel să traseze un drum bine definit al iubirii-pasiuni. 
      Prima întâlnire a celor doi protagonişti, momentul înfiripării iubirii, are un puternic impact asupra acestora, ei sunt cuprinşi de o atracţie reciprocă puternică care nu îi va mai părăsi şi de un sentiment care prevede, oarecum, suferinţele prin care vor trecea.  Pe parcurs ce iubirea lor evoluează, încercările de a i se opune devin din ce în ce mai zadarnice. Atât Persida cât şi Naţl nu pot evita întâlnirile aşa
zise întâmplătoare, pe care ei însuşi le provoacă iar în momentele în care se zăresc sunt cuprinşi de aceeaşi atracţie reciprocă puternică. Iubirea dintre Naţl şi Persida este însoţită atât de suferinţă cât şi de o anumită doză de nebunie şi de o tentaţie a morţii. Până ce ajung să se căsătorească pe ascuns, cei doi suferă din iubire, ei fiind despărţiţi unul de altul de împrejurări. Însă chiar şi după nuntă, Persida continuă să sufere datorită comportamentului lui Naţl şi agresivităţii acestuia, iar Naţl de pe urma nesiguranţei şi geloziei sale. Tentaţia morţii se regăseşte atât în comportamentul lui Naţl cât şi în cel al Persidei. Persida simte că singurul ei refugiu înafara mănăstirii ar fi moartea iar Naţl ajunge la Arad la un înalt nivel de degradare atât sufletească cât şi trupească, gândindu-se chiar şi la varianta morţii. Doza de nebunie a celor doi protagonişti reiese din hotărârea acestora de a se căsători pe ascuns şi de a fugi singuri la Viena.                                                                                                                                                     
     Iubirea dintre Naţl şi Persida trece peste obstacolele întâlnite şi încalcă regulile comunităţii în care trăiesc cei doi. Naţl şi Persida se diferenţiază atât prin etnie, confesiune religioasă, familie, educaţie cât şi prin însuşi temperamentul lor. Totuşi, cu ajutorul iubirii cei doi trec peste toate obstacolele ce se ivesc în cale, renunţând la orice şi reuşind în final să realizeze o căsnicie reuşită, binecuvântată atât de părinţi cât şi de Dumnezeu şi desăvârşită de aducerea pe lume a unui copil.

miercuri, 14 martie 2012

10 reguli de încălcat

- Nu-ți pierde vreme cu visurile.
-Cele mai bune lucruri în viață sînt pe gratis.
-Esti prea tînăr sa iesi la pensie.
-Nu poți fi în doua locuri în același timp.
-A munci din greu este o răsplată în sine.
-Ofera critici constructive.
-Acceptă doar scuzele valabile.
-Nu amesteca afacerele cu plăcerea.
-Nu-ți clătina barca.
-Nu crede tot ce auzi.

10 reguli de urmat

-Revindecă ceea ce este deja al tău.

-Află toate informațiile.
-Fii diferit.
-Ia cîteva decizii proaste.
-Fii puțin nebun.
-Bucură-te de călătorii.
-Formeazp-ți o vedere pătrunzătoare.
-Ești ceea ce sînt prietenii tăi.
-Arata-le oamenilor ce au de cîștigat.
-Bucură-te de ceea ce ești și iubește cei frumos.