Acopera-ma... Toamna

Acopera-ma ,toamna, cu stropi din ploaia rece 

si da o ploaie peste mine cu frunza care trece!

in fulger si uragane tu vina de ma imbraca,

sa pot invinge dorul ce sufletul imi seaca.

Acopera-ma, toamna, cu ramurile tale

si curma-mi suferinta din lacrimile de jale

caci dorul , bata-l vina il port neincetat 

si-i simt in suflet focul ce scintie înferbîntat.

Acopera-ma, toamna, cu valurile marii

si lacrimi de iubire sa-mi curga in toiul serii.

In ele voi sa-mi aflu linestea eterna, 

in dragostea pierduta sa-mi fie pat si perna.

Acopera-ma , toamna,cu vinturi si furtuni

si intr-un virtej de valuri in mare sa le aduni, 

talazuri de iubire cu al ei sublim fior, 

Din ea sa-mi faci sicriul din dragoste si dor.

Acopera-ma , toamna cu frunza ta de doliu

si fa din mine o taina de ambitie si orgoliu.

Acopera-ma, toamna cu frunza ta de dor

La margine de codru voi sa ma lasi sa mor.

Autor: Dragan Violeta (septembrie 2011)