Am inteles  ca nimic nu e vesnic! Nici chiar cuvintul , necatind la umbra launtrica a sufletului nostru care zi de zi  a minunelor duhovnicesti ne macina gindul si toata ratiunea de care dam dovada in ipostaza de  fiinte pamintesti , sau oameni ce suntem trecatori printre deceniile oferite de timpul prea scump al turor placerilor.
Odata cu trecerea anilor, la intersectia intimplarilor realizam mereu aceeasi concluzie '' Nimic nu este vesnic , si totul se naste  ca intr-un final sa moara'', omenirea nu reprezinta altceva decit   un corp care este supus luptei continui pentru supravietuire , si   sufletul ce nutreste arta cunoasterii spirituale si prin care omul incearca sa idealizeze frumosul si uritul, totodata  insuflindui aspiratie la o viatza mai buna  in sinul credintei.